Astrologia şi misterul operei lui Jules Verne - prima parte Imprimare

Jules Verne s-a născut la 8 februarie 1828 la Nantes (în Franţa), la ora locală (cu aproximaţie) 11:45. Acest romancier prolific este considerat un pionier al literaturii SF moderne, anticipând în operele sale literare dezvoltarea tehnologică viitoare a omenirii (apariţia submarinelor, a elicopterelor, a dirijabilelor, a vapoarelor cu motor şi elice, deplasarea astronautică spre Lună, explorarea polilor tereştri, chiar scufundarea Titanicului, după anumite opinii).

Astrograma sa ne indică un nativ Vărsător cu Ascendentul în Taur. Fotografiile sale de maturitate ne arată un bărbat cu o privire blândă, binevoitoare, optimistă, purtând barbă şi mustaţă. Barba la un bărbat este o marcă a zodiei Capricornului (barba ţapului), ori Ascendentul scriitorului este plasat în decanul Taur-Capricorn (ceea ne îndreptăţeşte să credem că ora de naştere este corectă). Soarele şi Mercur din Vărsător indică firea curioasă, apetitul foarte mare pentru cunoaştere, dar şi caracterul nonconformist al operei sale literare. Plasarea Vărsătorului în casa a 10-a, incluzând aici Soarele, Mercur şi Uranus, este semnificativă pentru o carieră literară, ce poate fi considerată de excepţie. Opera verniană are un evident caracter uranian, purtând cititorul răbdător, pasionat, prin toate continentele (Europa, Africa, Asia, America de Nord, America de Sud, Australia, şi chiar Noua Zeelandă), oceanele, la polii tereştri, înfăţişând personajele de foarte multe naţionalităţi şi origini (inclusiv români).
Se ştie că în 1857, când împlinea 29 de ani, Jules Verne s-a căsătorit. Evenimentul s-a produs când Saturn în tranzit revenea peste Saturnul său natal din Rac, ceea ce subliniază importanţa evenimentului. Pentru un Vărsător idealist, original, neconvenţional, familia are un rol echilibrant, iar menirea nativului convergea spre această direcţie (Nodul Nord natal plasat în Balanţă). Nodul Nord este plasat în decanul Balanţă-Gemeni, guvernat de Mercur (care este plasat în Vărsător), ceea ce indică şi o menire legată de scris, comunicare, informare, popularizare.
Saturn natal din Rac indică şi o familie (de origine) relativ austeră în atitudini şi manifestări, marcată de anumite reprimări emoţionale (oarecum firesc dacă ne gândim că tatăl scriitorului, Pierre Verne, era de meserie procuror, şi aştepta ca fiul său să urmeze o carieră juridică). Saturn din casa a 3-a este semnificativ şi pentru relaţia durabilă a lui Jules Verne cu editorul său, Pierre-Jules Hetzel (Verne a colaborat şi cu fiul lui Hetzel, ce a preluat afacerea tatălui).
Cu soţia sa, Honorine, Jules Verne a avut un fiu, Michel Jean Pierre Verne, care a fost descris de tatăl său drept "copil teribil". Ni se pare explicabil, astrologic vorbind, căci guvernatorii casei a 5-a, a copiilor, Soare şi Mercur, se află ambii în Vărsător. Cum altfel putea fi fiul unui artist atât de ieşit din comun? Observăm şi prezenţa lui Jupiter în casa a 6-a, ceea ce indică marele apetit pentru muncă al autorului, dar şi o activitate de pionierat (Pluton, guvernatorul lui Jupiter şi al Lunii din Scorpion, este plasat în Berbec). La maturitate, scriitorul s-a implicat în politică, devenind consilier local în Amiens (fapt explicabil prin Mijlocul Cerului plasat în Capricorn, având ca guvernator al casei a 10-a pe Saturn, evenimentul producându-se la vârsta lui Saturn - 60 de ani, iar Soarele, planeta afirmării şi demnităţii aflându-se în casa a 10-a).
Luna în casa a 6-a natală indică o boală de nutriţie, iar Jupiter din aceiaşi poziţie indică a afecţiune a ficatului. Ambele planete sunt plasate în Scorpion, zodia morţii, în decanul Scorpion-Peşti (semnificând bolile cronice). Se ştie că Jules Verne a murit în pe 24 martie 1905, la 77 de ani, din cauza diabetului zaharat (semnificat de Luna amintită, diabetul este o boală de nutriţie), care l-a chinuit de-a lungul multor ani.
Până aici totul este cât se poate de limpede, căci reperele biografice ale celebrului autor francez (a cărui notorietate mondială este explicată de Soarele din Vărsător, din casa a 10-a, de Uranus în Capricorn, pe Mijlocul Cerului, indicând popularitate pe termen lung) se regăsesc în astrograma sa natală. Mergând însă mai departe, vom remarca tendinţa unor critici sau cercetători ai operei lui Verne, de a vedea semnificaţii ezoterice sau iniţiatice în romanele sau povestirile sale (unii dintre aceştia fiind Jacques Bergier, autor al "Dimineţii magicienilor").
Unii autori avizaţi vorbesc despre apartenenţa lui Jules Verne la anumite societăţi secrete. Prezenţa Peştilor în casa a 11-a (asociaţii sau organizaţii secrete) şi a lui Pluton în casa a 12-a pledează în acest sens. Biografii afirmă că Verne s-a aflat încă din tinereţe în anturajul unor scriitori celebri precum Alexandre Dumas şi Victor Hugo. Despre cel din urmă ştim că a fost membru al Prioratului de Sion şi, probabil, al altor organizaţii secrete. Despre Verne se afirmă că a fost membru al ordinului iniţiatic Rosa-Cruce ("Crucea cu trandafiri"). Privind lucrurile din această perspectivă, Jules Verne nu mai apare doar ca un genial şi vizionar autor de romane de anticipaţie, ci şi, mai ales, ca portavoce a unei organizaţii secrete, iar lucrările sale literare sale sunt privite ca romane iniţiatice, ezoterice. Caracterul vizionar al autorului poate fi explicat prin planetele din Vărsător (intuiţie, premoniţie, depăşirea propriilor limite temporale), iar anumite capacităţi parapsihice (clarviziune, în special) sunt explicate de Venus din Peşti (în exaltare) şi Pluton din casa a 12-a (exaltat în Berbec).
Destinul lui Jules Verne se aseamănă, în anumite privinţe, cu cel al lui Dante Alighieri, faimosul scriitor italian. Să explicăm:
-ambii au fost scriitori (Dante era nativ Gemeni, deci tot zodie de aer, ceea ce explică talentul literar)
-ambii erau membri ai unor societăţi secrete (Jules Verne al Ordinului Rosa-Cruce, Dante al grupărilor Fede Santa, Fedeli D"Amore, de filiaţie templieră)
-ambii au introdus în opera lor anumite învăţături secrete, cunoştinţe ezoterice sau iniţiatice, provenind de la grupările oculte la care aparţineau
-ambii şi-au avertizat cititorii în operele lor că există acolo şi sensuri ascunse, ce trebuie decodificate - aici vom detalia puţin
Opera fundamentală a lui Dante este Divina Comedia, structurată pe 3 părţi: Infernul, Purgatoriul, Paradisul. Ideea călătoriei prin cele 3 lumi i-a fost inspirată lui Dante de o operă a iniţiatului arab Muhyuddin-ibn-Arabi, important maestru al alchimiei. În "Infernul" Dante scrie: "Voi, cei cu spirit ager de pătruns/ cătaţi aci-n cântarea mea ciudată,/ sub vălul ei, ce-nvăţ îmi zace-ascuns", avetizând astfel cititorul asupra unor sensuri ascunse.
Jules Verne ne avertizează asupra unor sensuri ascunse din operele sale într-un mod mai subtil. Romanele sale abundă în evenimente uluitoare, aparent inexplicabile în mod logic. Spre final, autorul ne oferă de regulă explicaţia, fiind vorba despre fenomene fizice mai puţin cunoscute, paradoxuri temporale sau invenţii tehnice ce păreau extraordinare în secolul al 19-lea. Mesajul real este că iniţiaţii sau cunoscătorii trebuie să decripteze sensurile ezoterice ale operelor sale. În anumite lucrări, de la bun început autorul ne avertizează elegant că ar fi bine să vedem mai mult decât sesizăm la prima vedere sau că altele sunt sensurile conţinute acolo (nu povestea în sine). Iată cum începe, de exemplu, "Castelul din Carpaţi": "Povestirea de faţă nu este una fantastică - ea are doar un caracter de roman. Să tragem oare concluzia că nu este adevărată doar fiindcă pare neverosimilă? Ar fi o greşeală. Dacă ceea ce vom povesti aici nu pare verosimil astăzi, poate fi valabil mâine, graţie resurselor ştiinţifice care reprezintă o caracteristică a viitorului, iar atunci nu-i va trece nimănui prin minte să considere acest lucru o legendă." Să încercăm să facem şi noi câţiva paşi în direcţia înţelegerii mesajelor ascunse.


Un mijloc de a oculta un mister este, la Jules Verne, prin numele personajelor. Robur Cuceritorul, nume de roman şi de personaj, are iniţialele R.C., adică cele ce se regăsesc în numele ordinului secret - Rosa Cruce (Rose Croix, în franceză). Citind invers Robur obţinem Rubor, adică roşu în limba latină, semnificând culoarea trandafirului simbolic rozicrucian. Naraţiunea "Robur Cuceritorul" este continuată, cu aceleaşi personaje, în "Stăpânul Lumii", indicând, cel mai probabil, un lider rozicrucian care căpătase demnităţi foarte mari, la nivel mondial, sau un statut foarte important, poate suprem, în întreaga lume.
Într-un alt roman, "800 de leghe pe Amazon", întâlnim un personaj numit Joam Garral, fiind aici vorba despre o anagramă a termenului Graal (temă fundamentală în ezoterismul occidental). Ezoteric vorbind, povestea din acest roman codifică o căutare mistică a Graalului, iniţiala J a numelui Joam fiind similară cu iniţiala numelui Jesus (în roman Joam Garral este învinuit pe nedrept de anumite ilegalităţi presupus comise în trecut, este judecat şi condamnat la moarte, dar este salvat in extremis, prin dovedirea inocenţei sale). Romane ca "Indiile negre" sau "Călătorie spre centrul Terrei" redau tema Pământului ce ar fi gol în interior şi ar găzdui o civilizaţie umană mai avansată. Accesul în interior s-ar realiza fie pe la poli ("Căpitanul Hatteras" călătoreşte către Polul Nord, îl atinge, iar Verne scrie spre finalul romanului "În sfârşit, în zilele noastre, s-a pretins că există la poli o imensă deschizătură, de unde se degajă lumina aurorelor boreale şi prin care s-ar putea pătrunde în interiorul globului"), fie prin anumite mine sau peşteri secrete ("Indiile negre"), fie prin coşuri de vulcani ("Călătorie spre centrul Terrei"). Este sugerată tema lumii subterane miraculoase (Agartha sau Shambala), unde domneşte Regele Lumii (vezi "Stăpânul Lumii").
Personajul Passsepartout din "Ocolul lumii în 80 de zile" este de o evidentă factură mercuriană, simbolizând efectiv Mercurul alchimic (acel circuit în 80 de zile redă, în mod criptat, Marea Operă alchimică, produsă într-un anumit interval de timp, la care participă cele 3 elemente - Phileas Fogg sau Sulful, anagrama fiind evidentă, Passepartout, sau Mercurul cel foarte mobil, iar Mr. Fix este agentul de fixare sau sarea alchimică, intenţia sa de a-i "fixa" (aresta) pe cei doi fiind evidentă. În această optică ocultă, Mrs. Auda reprezintă Anima Mundi (Sufletul Lumii), salvarea ei de la arderea pe rug în India sugerând focul alchimic, şi pasărea phoenix ce renaşte din propria cenuşă. Phileas Fogg este membru al Reform Club-ului (iniţialele R.C. trimit şi aici către Rosa-Cruce), ceea ce ne sugerează că este membru al unui cerc rozicrucian (iar conexiunile dintre alchimie şi rozicrucianism sunt numeroase).
Un alt roman cu un evident caracter iniţiatic al lui Verne este "Sans dessus dessous" (în traducere liberă "Fără deasupra dedesubt", adaptat în română prin "Întâmplări neobişnuite"). Îi acordăm acestei naraţiuni mai multă atenţie pentru că are un mesaj ascuns ce implică astrologia şi fenomenele ce sunt corelate cu faimosul an 2012. În această lucrare se discută mult, aparent doar ştiinţific şi tehnic, despre Polul Nord, despre concesionarea lui de către americani, iar o întrunire importantă a personajelor are loc într-o zi de 22 decembrie, când Soarele intră în Capricorn şi este Solstiţiul de iarnă (care, ezoteric vorbind, este poarta de ieşire a sufletelor din manifestare, Janua Coeli, aspect pe care Verne îl cunoştea, cu toate corelaţiile sale - Saturn, frig, gheaţă, personaje principale cu barbă, având un aspect capricornian, etc.). Care este subiectul romanului? O asociaţie nordamericană încearcă să schimbe axa de rotaţie a Terrei (pentru a face accesibile resursele minerale din regiunea polară), prin lansarea unui obuz imens dintr-un tun gigantic, dar tentativa eşuează.
În treacăt, autorul vorbeşte, aparent banal, despre precesia echinocţiilor (temă amintită şi în "Căpitanul Hatteras"). Ce să înţelegem ca mesaj ocult? Că autorul se referă la fenomenul de inversare a polilor, care survine odată la 12000 de ani, dar acesta nu urma să se producă în perioada scrierii şi publicării romanului, ci mai târziu, şi prin nişte forţe supraumane, care depăşeau net toate posibilităţile de la acel moment ale omenirii. Romanul se încheie astfel: "Modificarea condiţiilor în care se mişcă Pământul este o chestiune care în prezent depăşeşte puterile omului. Nu de oameni depinde schimbarea ordinii stabilite de Creator în sistemul Universului." Unul dintre promotorii modificării axei terestre este numit în roman Impey Barbicane (care s-ar traduce prin "Împăratul bărbos" sau, altfel spus, Lucifer, respectivul personaj fiind astfel în mod subtil demonizat pentru intenţiile sale agresive şi materialiste). Totuşi, citind printe rânduri, înţelegem că scriitorul nu exclude producerea acestui eveniment în viitor. Chiar şi ciudatul titlu al romanului sugerează inversarea polilor (magnetici) tereştri.
Iată deci care este o parte din misterul operei lui Jules Verne, reflectat şi în tema sa natală (Jupiter şi Luna din Scorpion indicând un evident apetit pentru ezoterism şi primirea unor învăţături iniţiatice).