Cum ne ajutăm reciproc într-o relaţie de cuplu (partea I) |
![]() |
Relaţiile de cuplu constituie un aspect foarte important al existenţei umane. Încă din copilărie omul are tendinţa de a se apropia mai mult de părintele de sex opus şi de a-l respinge, într-o anumită măsură, pe părintele de acelaşi sex (complexul lui Oedip sau complexul Electra). La adolescenţă, atracţiile de natură sentimental-erotică sunt orientate către persoane din afara familiei, apărând astfel iubirile adolescentine (primul sărut, prima strângere de mână, prima întâlnire în oraş cu prietenul/prietena, începutul vieţii sexuale). Cunoscând toate aceste aspecte, ne putem întreba, psihologic vorbind,care sunt motivaţiile fiinţei umane pentru a se angaja în relaţii (una sau mai multe, simultane sau succesive) cu persoanele de sex opus (nu ne referim, evident, la persoanele din familie). Dacă atracţia de natură fizică este generată de instinctul sexual, ce anume generează atracţia sentimentală? Se poate găsi cauza iubirii sau motivaţia ei? Răspunsul transcende cumva limitele psihologiei şi poate fi găsit în filozofia antică. Platon ne spune că am aparţinut , fiecare din noi, unui Androgin primordial, dar Creatorul ne-a separat, cândva demult, în două jumătăţi complementare. De atunci, jumătăţile se caută continuu, pentru a reface unitatea iniţială. Mecanismul iubirii poate fi înţeles prin intermediul gândirii faimosului C.G. Jung, care ne explica faptul că suntem, la nivel psihic, nişte fiinţe potenţial androginale. În subconştientul fiecăruia există o polaritate masculină (numită „animus" sau bărbat interior) şi o polaritate feminină („anima" sau femeia interioară). Bărbaţii îşi proiectează „femeia interioară" proprie (care are anumite caracteristici particulare, bine diferenţiate) în femei din exterior, care au caracteristici asemănătoare sau chiar identice. În mod similar, femeile îşi proiectează propriul bărbat interior (ce are caracteristici specifice) în bărbaţi din exterior, ce au calităţi similare sau apropiate. Prin această proiecţie se produce şi îndrăgostirea de acea persoană de sex opus. Altfel spus, iubim ceea ce seamănă cu modelul din subconştientul nostru. Pornind de la aceste elemente fundamentale, putem înţelege mai clar unele probleme ce apar în relaţiile de cuplu. Astfel, pot exista între un bărbat şi o femeie, atracţii unilateral de ordin sentimental (doar unul dintre ei iubeşte, celălalt nu) sau bilaterale (există o iubire reciprocă). Iubirea unilaterală poate funcţiona o perioadă, dar relaţia este posibil să se rupă, la un moment dat, căci partenerul care nu iubeşte are o anumită frustrare de ordin afectiv (se îndrăgosteşte de altcineva şi pleacă spre o altă relaţie). Partenerul trădat poate plasa întreaga responsabilitate asupra partenerului infidel, dar psihoterapeutul încearcă să-l conştientizeze (pe cel înşelat) că are o contribuţie proprie semnificativă (dacă nu chiar integrală în anumite cazuri) la apariţia acestei situaţii. taguri: relatie de cuplu, ajutor, partener, sentimente, relatii |